O nouă hidrocentrală uriaşă prin pompare, Snowy 2.0, e construită în Australia de italienii de la WeBuild, care au construit podul de la Brăila din România, proiectul având buget depăşit de 6 ori şi amânări | PiataAuto.md – Site-ul lumii auto din Moldova

13 Decembrie 2023, 23:01
Redacţia PiataAuto.md

În ultimul an am vorbit adeseori despre centrale noi de baterii, inaugurate sau abia contractate pentru construcţii în Australia, indicând un ritm nemaivăzut de aprobare a acestora, iar acum câteva zile spuneam că în orele serii, energia stocată în centralele de baterii deja construite a ajuns să acopere 20% din consum. Mai spuneam în unele articole şi de ce Australia instalează atât de multe centrale de baterii. Anterior, ţara îşi producea aproape toată electricitatea din cărbunele pe care îl are în abundenţă, având şi centrale de gaz pentru echilibrare. Însă în ultimii ani australienii au descoperit că au atât de mult soare, încât pot produce energie ieftină, cu zero CO2, şi cu un randament mai mare ca-n alte regiuni. Au apărut parcuri mari solare şi eoliene, iar oamenii au instalat în număr record panouri solare fotovoltaice acasă. Toată această energie regenerabilă produsă intermitent a creat necesitatea unor soluţii noi de stocare a electricităţii. În timpurile de până acum vreo 5 ani, soluţia numărul 1 ar fi fost hidrocentralele prin pompare. Acum, însă, centralele de baterii fac concurenţă majoră prin preţ mai mic pentru construcţia iniţială, deşi durata de viaţă totală e mai mică. În Australia bateriile domină, dar totuşi, există o hidrocentrală imensă în plin proces de construcţie, istoria căreia pare a trece doar prin dificultăţi şi provocări, astfel încât proiectul nu doar că nu ajută ideii de a construi mai multe hidrocentrale, ci constituie un argument pentru cei ce vor baterii mai multe.

Hidrocentrala prin pompare despre care vorbim azi are numele de Snowy 2.0 şi e construită în munţii Snowy din Australia, situaţi în sud-estul ţării, la mijlocul distanţei dintre Melbourne şi Sydney, două cele mai mari oraşe consumatoare de electricitate. Munţii Snowy sunt una din puţinele regiuni, relieful căreia permite construcţia de hidrocentrale în Australia, iar aici există în prezent 8 hidrocentrale mari şi mici. Doar una din ele, cea mai mică din ele, de 14 MW, e construită relativ recent, în 2010. Celelalte 7 sunt construite între anii 1955 şi 1973.

Foto: Harta hidrocentralelor actuale din munţii Snowy

Toate sunt hidrocentrale de producţie a electricităţii, cu excepţia celei mai mari, care are 1.800 MW putere de producţie şi 600 MW putere de stocare prin pompare. Cele 8 staţii pot produce în total 4.100 MW putere, iar anual aceste hidrocentrale produc 4,5 TWh de electricitate.

Foto: Hidrocentrala Murray 1, construită în 1967, una din cele 8 existente în regiune

Deci, în anii 1955-1973, şapte hidrocentrale au fost construite una după alta şi ele continuă să servească reţeaua electrică până în prezent, chiar dacă cea mai mare a primit turbine noi în 2012. Durata de viaţă e admirabilă, deci, şi nu există degradare de capacitate ca la baterii. În zilele noastre, însă, construcţia celei de-a 9-a hidrocentrale din munţii Snowy, numită Snowy 2.0 şi concepută doar cu rol de stocare prin pompare, e extraordinar de lentă şi şchiopătează în permanenţă. Apropo, compania care a câştigat contractul de construcţie e WeBuild, aceeaşi companie care a construit podul de la Brăila din România, unde a fost alături de o companie niponă.

În 2017 a fost făcut un studiu de fezabilitate, care analizase două rezervoare de apă imense deja existente în aceşti munţi, Talbingo (rezervorul inferior) şi Tantangara (rezervorul superior). Se constatase că ideea de a construi canale între ele şi o galerie de hidrocentrală între aceste canale e fezabilă, costurile urmând a fi mai moderate datorită rezervoarelor deja existente. În 2017 se estima un buget aproximativ de 2 miliarde de dolari australieni, circa 1,33 miliarde de dolari SUA. După studiul de fezabilitate, la sfârşitul anului 2017 se estima că hidrocentrala Snowy 2.0 va avea o putere de generare de 2,2 GW, deci 2.200 MW, şi va costa între 3,8 şi 4,5 miliarde de dolari australieni (2,5-3,0 miliarde dolari SUA) Iar lacurile ar stoca atâta apă, încât centrala ar putea funcţiona în continuu 175 ore la nevoie, deci putem calcula o capacitate de stocare uriaşă, de circa 350 GWh. Preţul suna foarte atractiv, deci, în comparaţie cu preţul bateriilor şi comparând avantajele şi dezavantajele, aşa că în 2019 construcţia a început.

Tunelele subterane dintre cele două rezervoare trebuie să aibă 27 km lungime, iar galeria hidrocentralei va avea 50 metri înălţime, 22 metri lăţime şi 250 metri lungime, fiind situată la 800 metri sub pământ. Rezervorul superior e situat la 1.220 metri altitudine, iar cel inferior — la 540 metri, deci există 680 metri în diferenţă de altitudine între cele două rezervoare.

În galeria hidrocentralei au fost aprobate până la urmă 6 turbine Francis, de 333 MW fiecare, deci puterea totală efectivă va fi de 1.998 MW, pe care o putem rotunji la 2 GW. Turbinele sunt reversive, deci tot ele pot opera ca pompe, şi tot ele generează electricitate când apa coboară.

Construcţia, însă, a fost amânată de nenumărate ori, la fel şi bugetul a crescut la cifre uriaşe. Întâi condiţiile pandemice au fost de vină, apoi, una din cele 3 maşini de forare a tunelelor a dat de roci moi lângă Tantangara, şi a rămas împotmolită acolo mult luni la rând, până a putut continua. În decembrie 2022, o depresiune mare a apărut brusc în tunel şi a necesitat mii de tone de fortificări pentru a menţine construcţia şi a putea continua. În octombrie 2023, o soluţie de spumă aplicată de muncitorii care lucrau în subteran a provocat o reacţie chimică în lanţ, care a elibera gaz toxic, iar muncitorii au trebuit evacuaţi cu multe proceduri de siguranţă efectuate ulterior şi cu noi amânări.

Între timp, bugetul total a crescut oficial de la 2 miliarde dolari australieni la 13 miliarde, echivalentul a circa 8,6 miliarde de dolari americani. Iar în octombrie 2023 se raporta un progres de doar 40%, deşi iniţial se estima că în 2024 hidrocentrala va fi gata. Acum se estimează că hidrocentrala ar putea fi gata în părţile principale în 2027, pentru a deveni operaţională la finele lui 2028, deci cu 4 ani întârziere, faţă de cei 4 ani iniţiali anunţaţi drept termen.

Cu o asemenea depăşire de buget şi termen, proiectul Snowy 2.0 e arătat de fiecare dată cu degetul de marile companii care-şi doresc noi şi noi centrale de baterii, indicându-se de fiecare dată că aceste centrale sunt mai ieftine şi mai predictibile în derularea de proiecte, nemaivorbind de simplitate. Dacă vorbim de puterea generată, de 2,0 GW, o centrală cu baterii ar fi într-adevăr mai ieftină, şi ar costa circa 2,7 miliarde de dolari dacă s-ar folosi baterii Tesla Megapack. Însă capacitatea de stocare a acestor baterii e de doar 4 ore, deci vorbim de circa 8 GWh de electricitate stocată. Iar asta înseamnă că la parametrul de capacitatea de stocare, centralele de baterii din Australia sunt încă foarte departe de a putea să echivaleze costul Snowy 2.0, care are 350 GWh de stocare, deci de circa 43 ori mai mult, în timp ce costul, chiar şi depăşit, e de doar 3,18 ori mai mare.

Foto: Centrală de baterii

Secretul e, ca de obicei, în interese economice. Centralele de baterii au devenit o afacere super profitabilă în Australia datorită variaţiilor mari de preţ din reţea la orele zilei, faţă de orele de vârf, iar cumpărarea energiei ieftine ziua, stocarea ei, şi vinderea ei de câteva ori mai scump seara, e o afacere perfectă, care răscumpără repede investiţiile în acele baterii. Odată ce Snowy 2.0 va fi gata şi va fi conectată la reţea, cei 2.0 GW livraţi de ea în reţea vor spori esenţial oferta de electricitate la orele critice, iar preţul electricităţii la orele de vârf va scădea inevitabil, ceea ce va face centralele pe baterii mai puţin profitabile decât sunt acum.

Deci, oricât ar fi de problematic proiectul Snowy 2.0, el are în continuare avantaje economice şi strategice la nivel de ţară. Sunt ruşinoase problemele permanente în construcţia lui pe care le întâmpină cei de la WeBuild, unele obiective, altele de-a dreptul revoltătoare. Autorităţile au decis între timp să formele un consorţiu de companii, ca să implice şi alţi actori în monitorizarea a ceea ce fac acolo WeBuild. Iar cu atât atenţie şi critică asupra proiectului, autorităţile sunt mult mai determinate să-i urmărească îndeaproape evoluţia lui, astfel încât hidrocentrala să poată fi dusă la bun sfârşit.

ŞTIRI DE CARE AŢI PUTEA FI INTERESAT