Alexandru Repan: Am avut norocul să joc într-o dramaturgie românească solidă. Secretele ascunse în dosarele fostei Securități VIDEO

Actorul Alexandru Repan, care astăzi împlinește astăzi 84 de ani, este un titan în lumea teatrului și filmului românesc. A interpretat peste 70 de roluri în teatru și mai bine de 50 de roluri în filme. În spatele scenei, a fost colaboratul „Hans“.

Alexandru Repan s-a născut la 26 februarie 1940 în Bucureşti. „Eu m-am născut în război, cu un an înainte de a intra România în război cu Uniunea Sovietică. Prima copilărie am avut-o în anii cumpliţi de după război, cu sărăcia, cu seceta din Moldova, instaurarea, încet-încet, a comunismului ş.a.m.d. După aceea am început să fac o şcoală, cea nouă, în ’48, şi uite aşa am terminat un liceu, aşa cum l-am terminat, am mai făcut o Facultate de istorie, după aia în fine am ajuns la ceea ce îmi doream de când m-am născut şi am ajuns şi eu ce am ajuns astăzi“, a mărturisit marele actor într-un interviu acordat Agerpres.

„Tata avea niște prieteni undeva, pe lângă Dunăre, la Medgidia, și mergeam să ne adăpostim de bombardamente. Mergeam la țară, în sate, că se bombarda Bucureștiul mult. Eu nu îmi dădeam seama dar îmi aduc aminte ușor că mergeam undeva pe câmpuri, noaptea, când se dădea alarma“, mărturisea îndrăgitul actor pentru Adevărul.

A crescut într-o familie care iubea teatrul, fiind dus adesea la spectacole de părinţi săi. Astfel, pe la vârsta de 14-15 ani ştia pe de rost roluri ale marilor actor ai vremii precum Mihai Popescu, Emil Botta sau Fory Etterle şi Ionescu-Gion. A absolvit Facultatea de Istorie (1961), iar apoi s-a înscris la examenul de admitere la Institutul de Teatru, având în comisie personalităţi ca Mony Ghelerter, Alexandru Finţi, Ion Finteşteanu, Beate Fredanov. A fost admis la clasa profesorilor Mony Ghelerter – Zoe Anghel, avându-i colegi pe Ruxandra Sireteanu, Emil Hossu, Melania Cârje, Peter Paulhofer, Ştefan Sileanu, Olga Bucătaru sau Alexandru Bocăneţ. A absolvit IATC în 1965, potrivit www.cinemagia.ro. În anul 1968 a fost remarcat de Horia Lovinescu, pe atunci directorul Teatrului Nottara, care i-a oferit un rol şi i-a propus să devină actor la Nottara alături de Ovidiu Iuliu Moldovan, Gilda Marinescu şi Ştefan Iordache.

„Îi cunoşteam dinainte. Eram prieten cu Gilda Marinescu, mă mai întâlnisem cu George Constantin şi cu alţi actori şi actriţe ale teatrului, mai aveam câţiva colegi de Institut care veniseră înaintea mea aici şi cunoşteam puţin atmosfera de aici, dar îmi era teamă să mă gândesc. Pe vremea aceea eram angajatul unui teatru destul de pauper, se chema Teatru Regional Bucureşti, un teatru cu un statut dubios, incert, un teatru, cum ar fi astăzi, al judeţului Ilfov, era al regiunii Bucureşti, jucam mai mult prin sate, prin cămine culturale, deci nu aveam o perspectivă foarte luminoasă până într-o bună zi când la o emisiune de duminică la prânz, o emisiune de divertisment, făcută de un regizor bun de la televiziune, am spus un fragment din „Bocet pentru Ignacio Sánchez Mejías” al lui Federico García Lorca, un text foarte greu şi foarte frumos, şi aici s-a întâmplat miracolul.

Horia Lovinescu nu se uita şi la televizor, chiar ne spunea că îl detestă, d’apăi într-o duminică după-masă, la ora două, ce a căutat la televizor? Cert este că a doua zi, luni, când am venit la teatru să văd o vizionare cu „Fedra” cu Gilda Marinescu, s-a uitat la mine, s-a oprit, eu ştiam cine este, şi a spus: «Dumneata ieri nu ai spus o poezie la televizor?», «Ba da». «Aş fi încântat dacă ai dori să faci parte din trupa Teatrului Nottara!». Marţi am fost angajat“, povestea actorul.

Horia Lovinescu, spunea Alexandru repan, nu a făcut niciodată un compromis major în ceea ce priveşte meseria lui de dramaturg. „În fiecare an aveam una sau două piese în repertoriu scrise de Horia Lovinescu, şi am avut norocul să joc în aproape toate. Deci am avut norocul să joc într-o dramaturgie românească solidă şi care forma actorul, mintea, sufletul şi, mai ales, cultura lui“. 

Au urmat roluri memorabile şi colaborări cu regizori de marcă, precum: Dan Micu, Dan Nasta, Dinu Cernescu, Dominic Dembinski, Alexandru Dabija, Felix Alexa.

A jucat pe scena Teatrului Nottara din Bucureşti, în piese precum: ”Anonimul” de Ion Omescu (1969); ”Crimă şi pedeapsă” de Dostoievski (1970); ”Bună seara domnule Wilde” de Oscar Wilde (1971); ”Craii de curte veche” de Mateiu Caragiale (1978); ”Al patrulea anotimp” de Horia Lovinescu (1989); ”Regele moare” de Eugen Ionesco (1991); ”Arşiţa şi viscolul” de Mihai Ispirescu (1993). A colaborat cu mari regizori, jucând în ”Cui i-e frică de Virginia Woolf” de Edward Aldee (regia Radu Gabrea, 1999), ”Vino la pod, iubita mea!” de K. Gabor (regia Alexandru Repan), ”Hora iubirilor” de A. Schnitzler (regia Felix Alexa), ”Romeo şi Jeanette” de J. Anouilh (regia Claudiu Goga), ”Prăpăstiile Bucureştilor” după Matei Millo (regia Ada Lupu), ”Jocul dragostei şi-al morţii” de R. Rolland (regia Lucian Giurchescu), ”Richard al III-lea nu se mai face” de Matei Vişniec (regia Michel Vivier), ”Variaţiuni enigmatice” de E. Schmidt (regia Claudiu Goga) şi multe altele, potrivit site-ului new.nottara.ro. Printre cele mai recente spectacole ale Teatrului Nottara din a căror distribuţie face parte Alexandru Repan, se numără: „Variaţiuni enigmatice” (regia Claudiu Goga), „Roman teatral” (regia Vlad Massaci), „Teatru la New York” (regia Diana Lupescu), „Aniversarea” (regia Vlad Massaci), „Vizitatorul” (regia Claudiu Goga), „Rapsodie-n roz” (regia Alexandru Repan), scrie site-ul new.nottara.ro.

Alexandru Repan a împrumutat vocea-i inconfundabilă unor personaje celebre din spectacole radiofonice şi s-a remarcat, cu precădere, în roluri care evocă personalităţi istorice. Din bogata sa filmografie, atât pe marele ecran, cât şi în televiziune, amintim: ”Vacanţă la mare” (1962), ”Ciprian Porumbescu” (1972), ”Cantemir” (1975), ”Războiul de Independenţă” (serial TV, 1977), ”Vlad Ţepeş” (1979), ”Am fost 16” (1980), ”Burebista” (1980), ”Masca de argint” (1984), ”Bătălia din umbră” (1985), ”Colierul de turcoaze” (1985), ”Rochia albă de dantelă” (1988), ”Trahir” (1992), ”Faimosul paparazzo” (1999), ”Sindromul Timişoara – Manipularea” (2004), ”Youth Without Youth / Tinereţe fără tinereţe” (2007).

A predat actoria la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografie, devenit apoi Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică ”I.L. Caragiale”. În 2014, Teatrul Nottara a lansat proiectul ”Actor şi regizor”, al cărui cap de afiş a fost Alexandru Repan, care a pus în scenă primul spectacol al proiectului, o adaptare a romanului ”Oscar şi Tanti Roz”, de Eric-Emmanuel Schmitt. În martie 2017, Alexandru Repan a iniţiat un alt proiect al Teatrului Nottara – Cafenea literar-artistică – având scopul de a crea o atmosferă boemă, cu „proze şi poezii vii peste timp”, dar şi de a promova o operă literară mai puţin cunoscută publicului larg, dar mai provocatoare, într-un mod artistic.

„Hans“ în dosarele Securității

În spatele scenei, Alexandru Repan are un trecut controversat. Conform CNSAS, el ar fi fost recrutat de Securitate în 1974, în scopul încadrării infromative a unor diplomaţi străni. Actorul a  semnat un angajament şi a primit numele conspirativ „Hans”. CNSAS susţine că activitatea informativă a lui „Hans” nu s-a limitat la motivul recrutării sale iniţiale, ci a cuprins şi informaţii referitoare la colegii de serviciu, şi la cunoştinţele sale. 

În „Raportul în legătură cu turneul întreprins în Republica Federală Germania, Franţa şi Portugalia”, semnat de „Hans„, la 10 iulie 1975, acesta povesteşte despre comentariile făcute de un cunoscut artist: „discuta cu deosebită insolenţă despre realităţile din România, cu aprecieri jignitoare la evenimente şi personalităţi politice de prim rang din România. Am fost nevoit să-i atrag atenţia celui care ne-a invitat că, dacă nu curmă acest gen de monolog, mă simt obligat să părăsesc localul”.

Într-o notă de la 6 iunie 1975, „Hans” a informat Securitatea despre intenţiile de evaziune din ţară ale unor cunoştinţe. „De comun acord cu soţul, O.P. a mers cu fiica în RFG, de unde nu va mai veni în ţară. Fiica se află la rudele lui P.P. în îngrijire, iar O.P. se află în lagăr, unde va sta o perioadă de timp, apoi va face cerere pentru cetăţenie RFG. P.P. speră că va pleca şi el legal pentru întregirea familiei, prin Crucea Roşie, dacă nu va profita de o ieşire cu trupa teatrului sau cu altă ocazie. Îi era teamă că soţia sa va găsi un alt bărbat şi nu-l va chema în RFG.”  CNSAS notează că pe baza acestor informaţii actorul P.P. a fost semnalat la Direcţia Paşapoarte cu intenţii de evaziune.

Senatul UNITER a reconsiderat acordarea Premiului pentru întreaga activitate lui Alexandru Repan. „Senatul UNITER nu contestă activitatea artistică de excepţie a actorului Alexandru Repan, pentru care a şi fost desemnat, de bună credinţă, pentru acordarea premiului, dar activitatea de colaborator al Securităţii este incompatibilă cu valorile promovate prin Statutul UNITER: democraţie, respectarea drepturilor omului, solidaritatea de breaslă. Ca atare, Senatul UNITER decide retragerea premiului de întreaga activitate acordat actorului Alexandru Repan”, se arată în comunicatul Uniunii.