Cum ne-au cucerit emojiurile comunicarea online, de la designerii care le-au creat, până la ministerul care le aprobă

Când Keith Broni, cercetător comportamental, și-a făcut lucrarea de disertație la University College London, despre cum emojiurile schimbă receptarea emoțională a unui mesaj, nu se gândea că va ajunge ulterior să trăiască din studierea micilor semne grafice. Broni e azi redactorul-șef al Emojipedia, site pornit în 2013 de australianul Jeremy Burge, din dorința de a monitoriza sistemele de emojiuri de pe diferite platforme și de a le explica entuziaștilor.

În prezent, există peste 3.500 de emojiuri, iar 92% dintre utilizatorii de internet de la nivel mondial le folosesc, așa că munca pe care Broni și echipa lui o fac e complexă și presupune cercetare.

„Treaba noastră, la Emojipedia, este să monitorizăm emojiurile și să oferim acces facil la resurse extinse și exacte tuturor emoji-curioșilor din lume”, explică Broni într-un interviu pentru Panorama, via Google Meet. „Unii ne numesc istorici ai emojiurilor, poți să ne spui cercetători de emojiuri sau antropologi de emojiuri”, completează el.

Deși aproape toată lumea le folosește în comunicarea digitală, puțini știu că în spatele micilor semne grafice stau cercetări serioase, aprobări riguroase și procese de design complexe. Specialiști din domeniu și creatorii emojiurilor Apple, Facebook Messenger, WhatsApp și Twitter au povestit pentru Panorama ce înseamnă munca din spatele ecosistemului de emojiuri.

Citește și: De ce nu mai răspund oamenii la telefon, în era comunicării

🥹 Emojiurile duc emoția dincolo de text

Popularitatea emojiurilor a crescut vertiginos, odată cu dezvoltarea mediului online și a smartphone-urilor. Din perspectiva lui de cercetător comportamental, Broni spune că emojiurile sunt o parte complementară a comunicării scrise și o unealtă foarte importantă, mai ales în comunicarea digitală, unde medierea de către un ecran poate face uneori dificil de înțeles care sunt nuanțele unui mesaj.

De obicei, oamenii folosesc emojiuri ca să stabilească o relație cu celălalt și pentru a exprima sentimente pozitive. Chiar și în cazul emojiurilor negative, ele nu sunt folosite neapărat în momentele cu adevărat tensionate, pentru că micile semne grafice sunt percepute ca jucăușe, indiferent de context, chiar și când e vorba de sentimente negative.

„Un emoji este o manieră jucăușă sau performativă de a comunica relația și nivelul de confort pe care îl ai cu celălalt”, explică Broni.

Angela Guzman, designer, antreprenor și consultant vizual, era în internship la Apple când a devenit unul dintre designerii care au stat în spatele creării primului set de emojis al companiei.

Guzman crede că emojiurile sunt o unealtă puternică de comunicare: „Cred cu tărie că acele imagini sau pictograme pot să surprindă cu adevărat o emoție care se poate traduce ușor de la o limbă la alta, fără să-și piardă semnificația sau să genereze confuzie”, spune ea într-un interviu via Google Meet, pentru Panorama.

„Câteodată, scrisul nu poate surprinde sentimentele la fel de bine așa cum o fac ele (n.r. – emojiurile), iar o imagine adaugă o parte de semnificație. Emojiurile pot să surprindă, ca să zic așa, și ceea ce reprezintă limbajul gestual, al corpului, atunci când vorbim”.

Ged Maheux, co-fondatorul IconFactory, studioul de design care a stat în spatele creării mai multor seturi de emojiuri pentru Twitter, WhatsApp sau Facebook Messenger, crede că în ultimii ani popularitatea emojiurilor a explodat. Deși există deja mii de emojiuri pentru a exprima orice, utilizatorii cer din ce în ce mai multe.

„Au devenit propriul limbaj, de fapt. Chiar e un limbaj. E ca limbajul pictografic, ca hieroglifele sau ca unele caractere japoneze, așa au ajuns”, completează Maheux.

😎 Unicode, un „Minister al Emojiurilor”

Pentru că sistemele de emojiuri de pe dispozitive și platforme s-au tot dezvoltat de-a lungul timpului, iar emojiurile au devenit, de fapt, un limbaj grafic independent, chiar un font în sine, nevoia unor standarde în industrie a devenit din ce în ce mai importantă. De asta se ocupă, din 2013, Consorțiul Unicode, un fel de Minister al Emojiurilor care emite periodic o serie de recomandări despre cum ar trebui create emojiurile de către designeri.

Consorțiul Unicode este format din peste 30 de entități din mediul de business, instituții guvernamentale și academice și este „autoritatea” care aprobă sau respinge introducerea de noi emojiuri. Practic, ca un emoji să ajungă să fie implementat pe orice platformă, are nevoie să treacă printr-un proces riguros de selecție și aprobare din partea Unicode.

Unul dintre elementele esențiale este ca un emoji să poată fi afișat similar pe toate dispozitivele, astfel încât să nu se creeze confuzii de sens prin afișarea diferită a aceluiași emoji, în funcție de platformă sau dispozitiv.

„Am început standardizarea emojiurilor acum 11 ani, în primul rând pentru a permite interoperabilitatea – ca atunci când un prieten îți trimite o inimioară pe telefon, să vezi pe ecranul tău tot o inimioară, nu un pătrat negru gol”, spune Jennifer Daniel, Emoji Subcommittee Chair la Unicode, într-un interviu pentru Panorama.

Daniel este și Design Director la Google, unde se ocupă de direcția creativă a Android, dar și de Emoji Kitchen, o unealtă care permite utilizatorilor să combine două emojiuri existente pentru a crea unele noi.

Ceea ce face Unicode este esențial, pentru că odată ce un emoji este introdus în ecosistem, el nu mai poate fi retras, ceea ce înseamnă că standardizarea e importantă nu doar din perspectiva designului, ci și din perspectiva ergonomiei sistemelor de operare.

„Odată ce un emoji a fost introdus în sistem, el e acolo pentru totdeauna – nu poate fi șters. Astăzi, cu 3.500+ emojiuri, ne apropiem din ce în ce mai tare de limitele posibile ale spațiilor de stocare de pe dispozitive și complexitate. Așa că acum ne concentrăm pe emojiurile future-proofing”, mai completează Jennifer Daniel. De aceea, Unicode prioritizează în prezent emojiurile relevante global și pe cele care se leagă de fundamentele exprimării umane.

Procesul de selecție a emojiurilor se bazează pe trimiterea de propuneri care trebuie să urmărească anumite reguli.

„Consorțiul a dezvoltat un proces de selecție deschis oricui, de la oameni obișnuiți la ONG-uri, la companii sau guverne. Procesul include factori de encodare care să poată fi aplicați cât mai obiectiv fiecărei aplicări”, explică Jennifer Daniel.

Toți cei care vor să aplice cu un emoji trebuie să respecte o anumită documentație, iar Unicode a creat un ghid detaliat. Pe lângă asta, pe site-ul Consorțiului există un document Excel care cuprinde toate cererile trimise către Emoji Subcommittee și stadiul în care se află fiecare. Unicode lansează periodic noi ediții ale Standardului Unicode pe care este construit sistemul de emojiuri.

„Noile emojiuri ar trebui să servească drept baze versatile, fluide și utile. Includerea unui anumit emoji va însemna aproape mereu excluderea altuia, de exemplu introducerea unui emoji Golden Retriever (n.r. – rasă de câine) ar impune introducerea unui emoji cu un Poodle”.

Pe termen lung, asta ar îngreuna și mai tare sistemul care are deja atâtea mii de mici pictograme, așa că Unicode este selectiv cu aprobările de noi emojiuri, ca ecosistemul să nu se mai dezvolte atât de rapid.

„Asta înseamnă că respingem multe propuneri ale unor idei care sunt importante, populare și valide – doar că sunt extrem de specifice sau reprezintă ceva ce poate fi deja exprimat”, detaliază Jennifer Daniel munca din spatele procesului de aprobare.

Până acum, au existat 15 versiuni ale Standardului Unicode, iar versiunea 16 este așteptată să se lanseze în toamna lui 2024.

🚀 Cele mai populare emojiuri la nivel global

Selecția Unicode, împreună cu obiceiurile de utilizare ale emojiurilor la nivel global și limitările tehnice contribuie la introducerea unor emojiuri în detrimentul altora. Dacă la început sistemul de emojiuri s-a dezvoltat rapid și se adăugau multe la fiecare iterație a Standardului Unicode, acum extinderea se întâmplă mai încet, mai selectiv.

De asta, spune Keith Broni, nu avem un emoji zmeură, de exemplu: „E un concept comun, dar dacă analizezi cum folosesc utilizatorii multe dintre emojiurile cu fructe și legume, constați că nu sunt printre cele mai populare. Scenariile de utilizare ale emojiului zmeură sunt ambigue”.

Broni mai spune că oamenii folosesc emojiurile pentru a exprima sentimente, în principal, iar pentru asta un emoji cu zmeură sau cu un scaun nu ajută prea mult, deci sunt mai puțin populare.

„Oamenii fie folosesc emojiuri ca să exprime explicit emoții, fie ca să arate un sentiment de entuziasm despre lucruri pe care le consideră drăguțe. Și, chiar dacă cineva recunoaște un scaun, foarte puțini oameni sunt entuziaști cu privire la un scaun. Deci, e un exemplu de emoji care, chiar dacă este înțeles la scară globală, nu este folosit de nimeni, pentru că nu este un element ghidat de emoție”.

Unicode publică periodic date despre cele mai utilizate emojiuri la nivel global, iar statisticile consorțiului confirmă cele de mai sus. Cel mai recent set de date, din 2021, arată că emojiurile care exprimă emoție sunt de departe cele mai folosite. Pe primul loc este emojiul care râde cu lacrimi (😂), pe locul doi emojiul inimă roșie (❤️), iar pe locul trei emojiul care râde și se rostogolește (🤣).

De obicei emojiurile clasate pe primele locuri sunt relativ aceleași. Mai jos, Jennifer Daniel de la Unicode a creat un infografic care arată cum s-a schimbat topul celor mai folosite 20 de emojiuri, între 2019 și 2021.

🤩 Primele emojiuri Apple: din Japonia, în întreaga lume

Angela Guzman abia ajunsese ca intern în departamentul de design al Apple în 2008, când a început să lucreze la primul set de emojiuri al companiei, care urma să fie lansat în Japonia.

„Când am început ca intern, nu aveam nicio idee despre ce urmează să fac. Așa că am ajuns acolo în prima zi și directorul de design a zis «Angela, hai încoace, o să începi primul tău proiect, vei desena emojiuri»”, își amintește ea în interviul pentru Panorama și mărturisește că pe atunci nici nu știa ce înseamnă un emoji, pentru că nu mai auzise acel cuvânt.

După ce i-a explicat ce este un emoji, directorul de design al Apple i-a găsit un mentor în cadrul companiei, pe Raymond Sepulveda, iar cei doi au lucrat împreună la pachetul de emojiuri care cuprindea aproape 500 de elemente.

Pe atunci, compania lui Steve Jobs nu avea atât de mulți angajați, iar echipele erau mici, își amintește Angela Guzman, așa că pe acest proiect a lucrat doar cu mentorul ei și a învățat totul pe loc. La început, Guzman și-a putut alege cu ce emoji să înceapă.

„Îmi amintesc că mă uitam pe lista cu emojiuri și mă gândeam, oh, o să încep cu inelul de logodnă, inelul acela cu diamant. Dar ăsta are metal și o piatră transparentă, deci e destul de complicat pentru că are texturi diferite și nu știu să le fac”, povestește ea.

Așa că Sepulveda a învățat-o mai întâi programele software în care trebuia să lucreze și cum să creeze părțile strălucitoare, ca de diamant, din emojiuri.

„Cred că mi-a luat patru zile să-l fac, opt ore pe zi, pentru că era ceva ce aveam nevoie să înțeleg în profunzime. La un moment dat, am devenit mai rapidă și făceam patru sau cinci emojiuri pe zi”, spune Angela Guzman. Pentru că aveau doar trei luni la dispoziție să lucreze tot setul de emojiuri, iar multe dintre ele aveau și elemente grafice comune, ce i-a ajutat era că „reciclau” din elementele vizuale comune mai multor emojiuri, ca să poată să lucreze mai repede.

„Au existat, însă, și tușe personale. Unul dintre exemplele pe care mi le amintesc cel mai mult este emojiul cu rochia turcoaz, albastră. Cerința era foarte deschisă, trebuia o rochie. M-am gândit că nu vreau să fie o rochie stereotip și că poate pot să fac rochia pe care sora mea o crease recent. Ea făcuse o rochie adevărată, reală, care arăta exact ca acel emoji, era turcoaz, cu bretele și o curea maro”.

Pentru că setul de emojiuri pe care îl lucrau era gândit pentru piața japoneză, cei doi designeri au trebuit să facă adaptări locale la care nu se gândiseră inițial. A fost cazul unui ghiozdan pe care Guzman l-a desenat în mod obișnuit, dar apoi și-a dat seama că în Japonia copiii nu foloseau un ghiozdan de tipul acela. După o documentare riguroasă, și-a dat seama că e nevoie să creeze un altfel de design.

Angela Guzman își amintește că dezvoltarea primului pachet de emojiuri al Apple fost dificilă și pentru că, deși erau aproape 500 de emojiuri, ele trebuiau să arate ca și cum au fost create de un singur om, pentru că Apple avea reguli de design, iar estetica trebuia și ea să se înscrie în linia urmată de companie.

„Îmi amintesc cum Steve Jobs spunea că iconițele, emojiurile, trebuie să arate aproape ca niște bomboane, aproape să vrei să le lingi, să fie foarte strălucitoare și glossy. Ca niște acadele”.

Un alt aspect esențial era cât de bine reușeau emojiurile să surprindă emoția umană și să transmită simbolistica necesară. Dificultatea aici era dată și de spațiul mic în care designerii trebuiau să așeze elementele și de faptul că exista un anumit unghi de înclinare pentru anumite emojiuri. „Multe dintre fructe sunt așezate în acel unghi, căpșunile sunt înclinate, deci și pepenele trebuie rotit puțin, ca atunci când te uiți pe tastatură să arate totul frumos”, spune ea.

După cele trei luni de dezvoltare și după lansarea setului de emojiuri Apple în Japonia, în 2008, emojiurile au devenit din ce în ce mai populare, iar compania le-a lansat global.

🤔 Geneza emojiurilor e neclară

Primul set de emojiuri, susține Wall Street Journal (WSJ), a fost creat de Shigetaka Kurita în februarie 1999. Kurita era angajat al NTT Docomo, operator japonez de telefonie mobilă care se pregătea de lansarea i-mode, primul sistem major de internet mobil.

Setul de semne cuprindea 176 de elemente grafice, iar jurnaliștii WSJ spun că au stat la baza dezvoltării ulterioare a ecosistemului de emojiuri. Și alte publicații, ca Wired sau The Verge și chiar MoMa, îl creditează pe Kurita drept creatorul primelor emojiuri.

Totuși, Emojipedia publică în 2019 un articol de blog care își dorește să aducă o erată importantă – NTT Docomo și Kurita nu au fost creatorii primelor emojiuri, spune Jeremy Burge în materialul în care recunoaște că inclusiv ei, la Emojipedia, îl creditaseră pe Kurita drept creatorul emojiurilor orginale. Conform articolului, SoftBank, o altă companie telecom din Japonia, a lansat în 1997 primul set de emojiuri, care cuprindea 90 de semne grafice.

Emojipedia a publicat și setul de emojiuri SoftBank și a menționat că multe dintre ele au stat și la baza ecosistemului de emoji al Apple. NTT Docomo nu a răspuns solicitării de interviu trimisă de Panorama, însă pe site-ul companiei există un material în care diverși oficiali ai companiei, printre care și Kurita, vorbesc despre emojiurile dezvoltate de NTT Docomo.

😀 Cum au apărut emojiurile WhatsApp, Facebook Messenger și Twitter

Ged Maheux își amintește că studioul IconFactory a primit proiectele de dezvoltare ale seturilor de emojiuri WhatsApp, Facebook Messenger și Twitter ca pe niște brief-uri. IconFactory făcea deja de ani de zile design în alte zone, așa că au avut un contact la una dintre companii, au primit un brief, apoi au trimis o mostră de câteva emojiuri, în diverse stiluri.

IconFactory este în spatele primului set de emojiuri Twitter pe care compania le-a folosit între ianuarie 2014 și aprilie 2020. Tot studioul co-fondat de Maheux a creat și emojiurile folosite în Facebook Messenger, între februarie 2015 și octombrie 2016. Cel mai longeviv set de emojiuri creat de IconFactory este cel al WhatsApp – emojiurile lucrate și lansate în aprilie 2017 sunt folosite și în prezent.

Ca proces de design, Maheux povestește că, de obicei, setul de emoji se împarte în categorii (animale, fructe etc.), iar fiecare categorie este oferită în lucru unui singur designer.

„Atunci când ai patru oameni diferiți care lucrează la smiley faces, pot exista variații subtile între ele și nu arată chiar unitar. Dar dacă un singur designer face toate smiley-urile și un altul face toate animalele, atunci totul pare mai unitar”, explică Ged Maheux.

De obicei, reviziile pe care le solicită companiile studioului sunt legate de expresiile faciale ale emojiurilor. Sunt observații precum „nu e suficient de trist”, „nu e suficient de vesel” sau „sprânceana trebuie să arate altfel”.

Unul dintre cele mai complicate emojiuri pe care le-au dezvoltat cei de la IconFactory este emojiul care reprezintă o grămăjoară de fecale zâmbitoare (💩): „Ăla este un emoji foarte greu de nimerit bine. E un echilibru fin între a fi scârbos și a fi amuzant”.

Un alt emoji care le-a pus probleme a fost emojiul care reprezenta un pistol – „cât de amenințător ar trebui să fie sau poate ar trebui să fie un pistol cu apă sau un pistol cu laser”, povestește designerul.

În ceea ce privește designul, însă, Maheux spune că cea mai complicată este varietatea de dispozitive și scenarii de folosire a emojiurilor. Există multe tipuri și dimensiuni de ecrane, moduri luminoase sau întunecate ale aplicațiilor, iar toate astea sunt variabile pe care designerii trebuie să le ia în calcul.

Emojiurile WhatsApp, spune co-fondatorul IconFactory, au fost create să semene cu cele de la Apple. „Și-au dorit ca WhatsApp să se simtă familiar pentru utilizatorii de Apple. Așa că stilul lor e similar, dar nu identic. Unghiuri de lumină similare, detalii și lucruri de genul ăsta, dar cu un concept unic pentru fiecare emoji”.

Dezvoltarea emojiurilor Facebook Messenger a fost, însă, cu totul diferită. „A fost o chestie cu un unghi întors, nu erau drepte, puse cu fața, iar culorile erau foarte luminoase, foarte jucăușe, foarte diferite de toate celelalte emojiuri pe care le creasem”.

Și emojiurile Twitter au avut un stil unic, spune Ged Maheux: „Erau complet plate, direct, cu fața la tine, fără umbre, fără nuanțe, doar forme în culori solide care reprezentau acele emojiuri”.

🫡 Sistemele de emojiuri au nevoie de mai multă ordine în viitor

Chiar dacă în următorii ani se va dezvolta mai încet, ecosistemul de emojiuri va continua să se extindă, odată cu introducerea de noi elemente. Angela Guzman crede că multitudinea de emojiuri devine din ce în ce mai greu de parcurs pentru utilizatori. „La un moment dat, aproape că-mi doresc să nu mai avem așa multe, pentru că devine dificil să-l găsești pe cel potrivit. Aproape că-mi doresc să existe o modalitate să le găsești pe bază de cuvinte cheie”.

Și Ged Maheux crede că viitorul va aduce și mai multe emojiuri, din ce în ce mai ușor de personalizat, dar asta vine la pachet cu problema experienței de utilizare.

„Va trebui să ne adaptăm, ca utilizatori, la sisteme de emoji mult mai extinse, la moduri mai simple să le creăm și să le căutăm. Este o problemă de interacțiune pentru utilizatori să găsească rapid emojiurile pe care le caută, pentru că parte a farmecului emojiurilor e că poți spune multe, fără să scrii. Nu vrei să te apuci să scrii”.

Keith Broni spune și el că viitorul ecosistemelor de emojiuri stă sub semnul dezvoltării. Oamenii cer emojiuri din ce în ce mai variate și mai adaptabile, dar discuțiile pentru crearea de noi emojiuri vor deveni mai complexe și mai formalizate, pentru că sistemul de emojiuri nu se poate dezvolta la infinit.

„Trebuie să ne asigurăm că reducem numărul de emojiuri irelevante sau nefolosite și de asta Unicode a scăzut numărul de aprobări, ca să fie foarte siguri că cele pe care le aprobă au o utilitate puternică. Ecosistemul s-a maturizat, am avut 10 ani la dispoziție să învățăm. Viitorul înseamnă stabilitate, pentru că vom continua să folosim emojiuri atât timp cât vom trimite mesaje digital”, spune redactorul-șef al Emojipedia.