Ioana Czinege se dedică formării frumoase a copiilor de 22 de ani, știind încă din primii săi ani, când era ea însăși pe scăunelele grădiniței, că asta trebuie să facă, că asta îi este chemarea. Ioana este educatoare la Școala Gimnazială ”Friedrich Schiller”, grădinița Rază de Soare, iar la baza motivului pentru care am dorit să discut cu ea au fost frumoasele sale figurine din fetru, figurine cărora ea le spune „povești fetruite”. Astfel, vineri, 1 septembrie, am pătruns în lumea colorată a Ioanei, în atelierul său, acesta fiind, după cum mi-a prezentat ea, camera sa preferată din întreaga casă.
La o primă privire, atelierul ei era înțesat de o sumedenie de cărți colorate de toate mărimile și de figurinele pe care le creează cu propriile mâini din pură pasiune și dorință de a le oferi copiilor o experiență interactivă în relație cu cărțile pe care le citește pentru ei, urmând mai apoi să le reproducă într-un mod accesibil acestora. Apoi, privind mai atentă, am fost uimită de grămada de desene și dedicații primite de Ioana din partea copiilor de la grădiniță, pe care aceasta le-a strâns de-a lungul anilor.
„Astăzi, 1 septembrie, se împlinesc fix 22 de ani de când mi-am început eu drumul acesta, spre meseria de educatoare”, mi-a povestit Ioana.
Drumul spre a deveni educatoare
„Știam că vreau să fiu educatoare încă de la grădiniță. Pe mine cine mă întreba: „Ce vrei să fii când te faci mare?”, eu le răspundeam: „Cu siguranță, educatoare”, și-a amintit Ioana.
Motivația alegerii acestei profesii, după cum mi-a transmis ea, a constat în mai mulți factori. Alegerea ei a avut legătură atât cu propria sa educatoare, pe care a adorat-o, cât și cu părinții și bunicile sale.
„Întreg universul meu se învârte, cumva, în jurul poveștilor – poveștile trecute, poveștile prezente și poveștile viitoare. Poveștile trecute sunt poveștile pe care mi le spuneau bunicile mele la gura sobei, de când eram mică; indiferent de cât erau ele de obosite, dragele de ele, găseau seara timp pentru povești. Și poveștile lor, poveștile pe care le primeam de la ele, nu erau doar povești scrise, erau și poveștile cusute, țesute și de acolo am și preluat eu iubirea și pasiunea pentru tot ce înseamnă handmade. Pentru poveștile spuse, citite, îmi aduc aminte că, tot așa, eram mică și ascultam la un pick up vechi, stând pe burtă pe covor, toată ziulica poveștile fraților Grimm sau ce mai aveam eu pe discurile acelea vechi. Și de acolo și dragul de a spune povești. Poveștile prezente sunt poveștile pe care eu le spun acum fluturașilor mei, grupa mea de la grădinița. Ele sunt poveștile pe care eu le aleg de la târgurile de cărți, din librării – țin foarte mult să văd cartea înainte, să citesc povestea. Aleg poveștile pentru copii în funcție de cât de valoroase sunt ele, în sensul că ele trebuie să ofere copiilor un context în care ei să învețe, să descopere lucruri și personaje, să se descopere pe sine, punându-se în locul personajelor. Și am o colecție impresionantă, aș putea spune; cea mai mare parte se află la biblioteca grupei”, mi-a povestit Ioana.
Atenția și dedicarea sa față de alegerea cărților reprezintă nucleul transmiterii copiilor dragostei pentru cărți, pentru povești. Cărțile, pentru Ioana, în calitatea sa de educatoare, reprezintă baza alcătuirii activităților de la grădiniță, având constant în gând dorința de a oferi copiilor ideile și poveștile de care ei au nevoie.
Spre exemplu, Ioana s-a folosit de o carte de povești pentru a le explica copiilor faptul că nu Superman cu puterea sa specială este un supererou, ci că, de fapt, fiecare din noi are o superputere. O urmare drăgălașă a acestei activități a fost trezirea empatiei în sufletul copiilor: fiind rândul unuia dintre băieței în a-și împărtăși cu ceilalți colegi propria superputere, acesta a declarat că el nu are niciuna. Ce a surprins-o și mișcat-o pe Ioana a fost vocea uneia dintre fetițe, spunând că, de fapt, băiatul are superputerea de a-i face pe toți să râdă când sunt triști.
Poveștile de viitor ale Ioanei sunt, după cum spune ea, cele ascunse prin agende, sunt mici contururi ale ideilor sale, sunt avioanele de hârtie ce cad la deschiderea unei cărți. Totodată, acestea sunt planurile sale în legătură cu atelierele – doar în formă de idee, momentan – pe care dorește să le alcătuiască în propria sa casă din satul Ceuașu de Câmpie, unde dorește să primească atât copiii și adulții din sat, cât și din Târgu Mureș.
Poveștile sale ”fetruite”
Începutul figurinelor pe care Ioana le creează are la bază o provocare: „Acum 4 sau 5 ani, am primit o provocare de la inspectoarea de atunci, Irina Trifan, să fac un șorțuleț din fetru. Era prima dată când auzisem de așa ceva. Nici fetru nu prea știam ce e – a fost dragoste la prima vedere. Mi se pare un material foarte cald și natural, pentru că este din lână și cumva îmi aduce aminte de copilărie. De atunci nu m-am putut opri.”
Copiii de la grădiniță au adorat de la început materialul, pentru că – după cum mi-a mărturisit Ioana – el dă naștere personajelor din cărți. Poveștile devin palpabile, copiii se pot juca cu ele, având propriul aport în desfășurarea poveștii și antrenându-le creativitatea.
O educatoare ce se dedică actului educativ
Ioana mi-a cerut să o tutuiesc, spunându-mi că și copiii de la grădiniță fac asta.
„Dacă mi se adresează pe nume nu înseamnă că nu mă respectă, nu înseamnă că la grădiniță nu învățăm regulile și normele de politețe, dar, în momentul în care îmi spun Ioana, simt o legătură mai apropiată între mine și copii. Îi simt mai apropiați și nu m-am simțit niciodată mai puțin respectată”, mi-a explicat ea.
Deși există părți mai puțin plăcute – ca în orice profesie, copiii și modul în care aceștia receptează lecțiile și activitățile Ioanei transformă toate lucrurile mai dificile în experințe frumoase.
Apoi, aveam mereu în gând, în timp ce o ascultam pe Ioana povestindu-mi toate lucrurile pe care le face pentru copii, întrebarea: de unde atâta motivație, în mod constant? „Aici copiii sunt „vinovații”. Ei sunt motivația, pentru că avem parte de generații noi de copii care te provoacă mai mult, pentru care noi, cadrele didactice, nu am fost pregătite în școală. Nu am fost pregătite pentru cât de curioși sunt acești copii, pentru cât sunt de creativi și cât de multe știu ei. Dar cumva, pe de altă parte, au multe de lucrat la inteligența emoțională. E un aspect la care noi, educatoarele, trebuie să lucrăm mult și poveștile fetruite ne ajută.”
Ioana mi-a povestit în acest context despre Stropi. Stropi este o figurină-mănușă din fetru, un adevărat ajutor al copiilor. La întâlnirile de dimineață, Stropi le dă curaj copiilor: când vine rândul lor să vorbească în fața grupei, își pun figurina pe mână, începând să răspundă întrebărilor și să vorbească mult mai ușor.
Adaptarea la noile generații
„E foarte provocator lucrul acesta. Pur și simplu mă perfecționez permanent. Citesc mult, particip la cursuri actuale, citesc psihologie, mă documentez și, bineînțeles, îi observ foarte mult pe copii. M-a ajutat și experiența de mamă, clar. Înveți, la un moment dat, după un timp, să-ți dai seama de ce au nevoie și atunci creezi activitățile în funcție de nevoile lor”, mi-a povestit Ioana.
Totodată, Ioana implică și părinții în activitățile copiilor: „Am avut mereu susținerea și aprecierea părinților. Ei trebuie să înțeleagă că noi suntem o echipă – echipa părinte, copil, educatoare.”
Astfel, Ioana a creat o activitate în care invită părinți să vină la grădiniță, să aleagă o carte din biblioteca grupei și să le citească copiilor o poveste. La fel, o altă activitate în care Ioana îi implică pe părinți reprezintă împrumutul unei cărți de către fiecare copil, în ordine alfabetică, pentru a o citi acasă alături de aceștia, urmând să o povestească colegilor de grădiniță. Asta implică responsabilitate, curaj și capacitatea de a povesti.
În încheiere, Ioana a oferit tuturor un sfat: „Citiți! Învățați-i pe copii să citească pentru că, dacă de mici prind drag de carte, le va fi dragă cartea toată viața! Cea mai bună investiție pe care o poți face pentru un copil nu constă în jucării, ci în cărți și călătorii.”
Alexandra BORDAȘ
Post-ul Ioana Czinege, educatoare ce transformă poveștile în propriile figurine: „Întreg universul meu se învârte în jurul poveștilor” apare prima dată în Stiri din Mures, Stiri Targu mures – Liderul presei muresene.
Această știre este preluată prin Roboțelul iDOR.info!
Sursa acestei stiri: Ioana Czinege, educatoare ce transformă poveștile în propriile figurine: Întreg universul meu se învârte în jurul poveștilor
Autor/editor: redactia
Redacția: Redacția @ Zi-de-Zi
