Cine a fost prințesa Alice. Mama prințului Philip, soțul reginei Elisabeta, a supraviețuit revoluției, exilului și lui Sigmund Freud și a devenit călugăriță

Rudă a reginei Victoria, prințesa Alice, mama Prințului Philip, s-a născut la Castelul Windsor în 1855. A venit pe lume când regina Victoria era pe tron, a fost tratată de Sigmund Freud, exilată din Grecia, a salvat evrei de naziști și, în cele din urmă, și-a fondat propria mănăstire, potrivit Daily Mail Online.

Născută ca Prințesa Alice de Battenberg în februarie 1885, la Castelul Windsor, în prezența străbunicii sale, Victoria, mama soțului reginei Elisabeta a II-a a a fost crescută, în copilărie, ca o prințesă engleză.

Mama și tatăl ei, Prințesa Victoria de Hesse și de Rin și Louis, prinț de Battenberg, erau germani, dar și-au anglicizat numele de familie în „Mountbatten” în timpul Primului Război Mondial pentru a renunța la legătura cu Germania.

Încă din copilărie, s-a constatat că Alice suferea de surzenie. Putea însă vorbi clar și a devenit o cititoare fluentă pe buze.

La încoronarea Regelui Edward al VII-lea, în 1902, pe când avea doar 17 ani, l-a întâlnit și s-a îndrăgostit de Prințul Andrew, un fiu mai mic al regelui Greciei.

Un an mai târziu, cuplul s-a căsătorit. Alice a devenit Prințesa Andrew a Greciei și Danemarcei.

A primit Crucea Roșie Regală

După începerea Războaielor Balcanice în 1912, Prințul Andrew a fost reintegrat în armată, în timp ce Prințesa Alice a ajutat la eforturile de război prin înființarea de spitale de campanie.

În 1913, ea a primit Crucea Roșie Regală din partea Regelui George al V-lea, bunicul defunctei regine, pentru munca sa asiduă.

A născut patru fiice – prințesele Margarita, Theodora, Cecilie și Sophie – în timp ce în Grecia, unde locuia, se pregătea o revoluție.

Ulterior, după nașterea celui mai mic copil și unicul ei fiu, Prințul Philip, în 1921, familia regală greacă a fost exilată în urma abdicării Regelui Constantin I al Greciei.

Philip, cel care, peste ani, avea să devină Duce de Edinburgh, a fost așezat într-o ladă de portocale, în timp ce familia sa fugea la Paris pe o navă de război britanică.

Ajunși în Franța, au trăit din mila rudelor. Convingeri religioase înflăcărate ale Prințesei Alice au devenit tot mai excentrice de-a lungul anilor și a trecut printr-o cădere nervoasă în 1930. A început să audă voci și credea că are relații intime cu Iisus și cu alte figuri religioase, potrivit Daily Mail Online.

După restaurarea monarhiei grecești în 1935, Alice dorea ca Philip, în vârstă de 16 ani, să se întoarcă la Atena cu ea, însă fiul ei avea deja viitorul său trasat în Marina Regală, așa că  a rămas singură în Grecia.

A ascuns o familie de evrei

Mai târziu, în 1941, Alice a rămas blocată în Grecia ocupată de naziști. Chiar a ascuns o familie de evrei la ultimul etaj al casei sale, la câțiva metri de sediul Gestapo-ului.

Gestapo-ul a devenit suspicios și a interogat-o pe prințesă, însă ea a invocat surzenia ca scuză pentru a nu le răspunde la întrebări.

După război, diamante din tiara prințesei Alice au fost folosite pentru ca Philip să poată prezenta un inel prințesei Elizabeth, viitoarea regină.

Restul bijuteriilor au fost vândute de prințesa Alice pentru a-și crea propriul ordin religios, Christian Sisterhood of Martha and Mary, în 1949, devenind călugăriță.

A construit o mănăstire și un orfelinat într-o suburbie săracă din Atena.

Alice a rămas în Grecia până în 1967, când a avut loc o lovitură de stat militară în Grecia. A refuzat să părăsească țara până când prințul Philip a trimis un avion și o cerere specială din partea reginei pentru a o aduce acasă.

Ultimii ani din viață și i-a petrecut locuind la Palatul Buckingham, împreună cu fiul și nora ei, înainte de a muri în decembrie 1969, la vârsta de 84 de ani.

Prințesa a fost înmormântată în cripta regală din Capela Sfântul Gheorghe de la Castelul Windsor

Înainte de a muri, ea i-a scris o scrisoare sfâșietoare singurului ei fiu.

„Dragă Philip, fii curajos și nu uita că nu te voi părăsi niciodată și că mă vei găsi întotdeauna când vei avea cea mai mare nevoie de mine. Toată dragostea mea devotată, bătrâna ta mamă„.

A fost diagnosticată cu schizofrenie și trimisă la un sanatoriu

Amintim că, în 1930, Prințesa Alice a trecut prin ceea ce a fost descris ca fiind o „criză religioasă”, având unele viziuni religioase cu Hristos și Buddha. Potrivit Societății Britanice de Psihologie, pe măsură ce comportamentul ei devenea din ce în ce mai haotic și starea ei fizică se deteriora, familia a apelat la un psihiatru specializat în tratarea soldaților care sufereau de sindromul de stres post-traumatic posttraumatic, denumit pe atunci „șoc de obuz„.

A fost trimisă, involuntar, la Clinica Tegel din Berlin, unde a fost tratată de fondatorul clinicii, Ernst Simmel.

Nefiind dispusă să se supună tratamentului lui Simmel, prințesa Alice a făcut puține progrese, iar starea ei s-a înrăutățit. Simțind că nu mai are alte opțiuni, Simmel a transferat-o pe Alice la un azil din Kreuzlingen, condus de Ludwig Binswanger. Binswanger a confirmat, de asemenea, diagnosticul anterior de schizofrenie – și a fost la fel de nereușit în tratarea ei.

Binswanger și Simmel erau acoliții lui Sigmund Freud și, în cele din urmă, au decis să se consulte cu părintele deschizător de drumuri al psihanalizei în speranța de a găsi un tratament adecvat..  

Freud a oferit un alt diagnostic, considerând că viziunile tulburătoare ale prințesei au fost provocate de „frustrarea sexuală” pe care o resimțea din cauza din cauza nivelului ridicat de hormoni. El a supus-o unei terapii cu șocuri electrice, menită să-i provoace o menopauză prematură, iradiindu-i ovarele cu raze X, astfel încât să-i distrugă apetitul sexual.