7 aprilie, ziua în care s-a născut celebrul actor și cascador chinez, Jackie Chan. Ce sumă încasează pentru un film

Pe data de 7 aprilie este ziua actorului chinez, Jackie Chan, cunoscut pentru cascadoriile sale impresionante. În aceeași zi s-a născut și actorul român Amza Pellea și s-a stins din viață promotorul petrochimiei moderne în România, Lazăr Edeleanu.

Jackie Chan împlinește 70 de ani FOTO Arhivă

Ziua NATO în România (în prima duminică a lunii aprilie)

Ziua mondială a sănătăţii (OMS)

Ziua internaţională de reflecţie asupra genocidului din Rwanda

1614: A murit El Greco, pictor

Pictorul El Greco s-a născut la 1 octombrie 1541, la Fodele, aproape de Candia (Creta), sub numele Domenikos Theotocopuli. La 19 ani, aflat la Veneţia, i-a cunoscut pe Tiţian, Tintoretto şi Jacopo da Ponte, în atelierele cărora a lucrat un timp.

El Greco FOTO Wikipedia

Zece ani mai târziu, a părăsit Veneţia pentru a se stabili la Roma, unde a pictat: „Băiatul sufl ând în fl acără”, „Portretul lui Giulio Clovio”, „Izgonirea din templu”, „Vindecarea orbului din naştere”. În 1573, s-a stabilit la Madrid, iar din 1577, la Toledo, unde a rămas tot restul vieţii.

A pictat altarele bisericii San Domengo el Antiguo şi a primit, de la Filip al II-lea, comanda tabloului „Martirul Sfântului Mauriciu”.

„Adorația păstorilor” FOTO Arhivă

De asemenea, a pictat mai multe altare: al bisericii din Talavera la Vieja (1591), pentru Colegiul Mariei de Argon (Madrid; 1596), al capelei San Jose din Toledo (1597), al capelei spitalului „Caridad” din Illescas (1603), al bisericii spitalului San Juan Bautista (1608). În operele sale se remarcă expresivitatea dramatică a personajelor cu siluete alungite. Celebrul pictor a murit la 7 aprilie 1614 şi a fost îngropat în cripta mănăstirii Santo Domingo el Antiguo din Toledo.

1889: S-a născut Gabriela Mistral, poetă din Chile, laureată a Premiului Nobel pentru Literatură

Gabriela Mistral, pseudonimul lui Lucila de María del Perpetuo Socorro Godoy Alcayaga, s-a născut pe 7 aprilie 1889 în Vicuña, Chile. A fost o poetă chiliană remarcabilă, laureată a Premiului Nobel pentru Literatură în 1945.

Gabriela Mistral FOTO Wikipedia

Lucila de Godoy Alcayaga a venit pe lume într-o familie săracă din Vicuña, petrecându-și copilăria la țară. Tatăl ei a părăsit familia când avea doar trei ani. A absolvit școala la vârsta de 15 ani și a lucrat ca învățătoare rurală până în 1919.

În 1921, devine directoare a unui liceu pentru fete în Santiago de Chile, iar în 1922 este invitată să sprijine reforma învățământului din Mexic. În timpul șederii sale în Mexic, scrie o serie de poezii pentru copii care devin celebre în întreaga Americă Latină.

În 1926, călătorește în SUA și, ulterior, ocupă diverse poziții diplomatice în diferite țări. A fost reprezentantă a Chilei la Liga Națiunilor și consul în Brazilia, Italia, Spania, Portugalia și SUA.

În viața literară, Mistral și-a făcut debutul ca poetă în 1914, câștigând marele premiu la jocurile florale din Santiago de Chile. Poeziile sale au fost apreciate de marii scriitori sud-americani ai vremii, precum Rubén Darío, Amado Nervo și Leopoldo Lugones.

Pseudonimul său, Gabriela Mistral, este inspirat de numele scriitorului francez Frédéric Mistral. Prima sa lucrare publicată a fost volumul de poezii „Desolación” (Dezolare), apărut în New York în 1922, care i-a adus recunoașterea internațională. În 1945, a fost distinsă cu Premiul Nobel pentru Literatură.

Principalele opere ale sale includ „Sonetos de la muerte” (Sonetele morții, 1914), „Desolación” (Dezolare, 1922), „Ternura” (Duioșie, 1924), „La lengua de Martí” (Limba lui Martí, 1934), „Recado sobre Pablo Neruda” (Mesaj către Pablo Neruda, 1936), „Tala” (Așchie, 1938) și „Lagar” (Cramă, 1954).

Creația sa poetică se remarcă prin profunzimea și emoția lirică înaltă, având influențe post-romantice și simboliste. Mistral a transfigurat în poezie natura sălbatică a ținutului natal, valorile naționale, fragilitatea copilăriei, exuberanța tinereții și a iubirii, durerea solitară și meditația asupra morții.

Juriul Nobel a motivat acordarea premiului pentru „poezia ei, care, inspirată de emoții puternice, i-a transformat numele într-un simbol al celor mai pure aspirații ale întregii lumi latino-americane.”

Gabriela Mistral a fost diagnosticată cu cancer și a murit celibatară la vârsta de 67 de ani, pe 10 ianuarie 1957, la New York. Trupul său a fost repatriat în Chile, unde i s-au organizat funeralii naționale.

În memoria ei, a fost creat Premiul „Gabriela Mistral” în 1979.

1931: S-a născut Amza Pellea, actor

S-a născut la Băilești, județul Dolj, într-o familie modestă cu cinci copii. Tatăl său, tot Amza Pellea, a fost directorul cooperativei „Munca Noastră” din Băilești. A urmat cursurile Colegiului Național Carol I din Craiova și apoi Școala Tehnică de Electrotehnică din același oraș.

Amza Pellea FOTO Arhivă

Debutul său în lumea teatrului a avut loc pe scena Teatrului Național din Craiova, unde a jucat într-o varietate de roluri. În timpul stagiației sale de trei ani (1957-1959), a interpretat 14 personaje, printre care Jack Worthing în „Ce înseamnă să fii onest”, de Oscar Wilde și Horatio în „Hamlet”, de William Shakespeare.

Ulterior, Amza Pellea s-a mutat la București, unde și-a continuat cariera actoricească la Teatrul de Comedie și Teatrul Național. Aici a creat și interpretat numeroase personaje, precum Brettschneider în „Svejk în al doilea război mondial”, de Bertolt Brecht și Noah în „Arca bunei speranțe” de I.D. Sîrbu.

Rolurile sale celebre le includ și pe cel al lui Petre Dinoiu în „Comoara din deal” de Corneliu Marcu și al lui Vlad Țepeș în „A treia țeapă” de Marin Sorescu.

Amza Pellea a fost cunoscut atât pentru rolurile sale istorice, precum Decebal și Mihai Viteazul, cât și pentru interpretarea personajului Nea Mărin, care i-a adus faima în rândul publicului larg.

În viața personală, Amza Pellea a fost căsătorit timp de 25 de ani, din 1958 până la moartea sa în 1983, cu Domnica Mihaela din familia Policrat din Craiova. A avut o fiică, actrița Oana Pellea.

Actorul a murit pe data de 12 decembrie 1983 la București, la vârsta de 52 de ani, din cauza cancerului pulmonar, fiind un fumător înrăit. Este înmormântat la cimitirul Bellu din București.

Amza Pellea a fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa I în 1971 și a îndeplinit funcția de director al Teatrului Național din Craiova între 1973 și 1974. De-a lungul carierei sale, a primit numeroase premii și distincții pentru contribuția sa remarcabilă la teatrul și cinematografia românească.

1941: A murit Lazăr Edeleanu, promotorul petrochimiei moderne în România

S-a născut pe 1 septembrie 1861, la București, în familia strungarului Șaie Edeleanu. Încă de mic copil a manifestat un interes deosebit pentru cunoașterea științelor, fiind trimis la vârsta de 12 ani la București pentru a urma studiile la Liceul „Sf. Sava”.

Lazăr Edeleanu FOTO Arhivă

După o perioadă de muncă asiduă și meditații pentru a-și finanța educația, a reușit să se înscrie la Universitatea din Berlin, unde a studiat chimia sub îndrumarea unor mari profesori precum A.W. v. Hofmann, C.F. Rammelsberg și H.L. v. Helmholtz.

În anul 1887, a obținut titlul de doctor în chimie cu o cercetare asupra unor derivați ai acizilor fenilmetacrilici și fenilizobutirici, în cadrul căreia a descoperit fenilizopropilamina, cunoscută ulterior în medicină sub numele de „benzedrină”.

După perioade de activitate în Anglia și în România, s-a mutat în Germania, unde și-a desfășurat cea mai importantă parte a carierei sale. Aici, în anul 1908, a conceput celebrul „procedeu Edeleanu”, o metodă inovatoare de rafinare a petrolului cu dioxid de sulf lichid ca dizolvant selectiv, care a revoluționat industria petrolului.

A fost director la diverse companii și a jucat un rol esențial în industrializarea acestui proces, fiind recunoscut pe plan internațional pentru contribuția sa.

Moștenirea sa științifică a fost remarcabilă, cu peste 212 brevete de invenții obținute în diferite țări ale lumii. A primit numeroase premii și onoruri, printre care se numără ordinul Regele Leopold al Belgiei în 1906 și medalia Theophilus Redwood în 1932.

Lazăr Edeleanu a fost un pionier al chimiei moderne și unul dintre cei mai străluciți savanți români ai secolului al XIX-lea și începutului secolului al XX-lea.

1944: S-a născut Gerhard Schröder, avocat şi om politic, cancelar federal al Germaniei

Politicianul Gerhard Schroeder, al şaptelea cancelar al Republicii Federale Germane (1998-2005), s-a născut la 7 aprilie 1944, la Mossenberg, Saxonia Inferioară. Membru al Partidului Social Democrat (SPD), a condus un guvern de coaliţie al SPD cu Verzii, potrivit www.newworldencyclopedia.org.

Gerhard Schröder FOTO AFP

Înainte să se dedice carierei politice, a fost avocat. Tatăl său, Fritz Schröder, caporal în Forţele Armate ale Germaniei Naziste, a fost ucis în Al Doilea Război Mondial în România, în octombrie 1944, la câteva luni după naşterea lui Gerhard.

Din 1966 până în 1971, Gerhard Schroeder a studiat Dreptul la Universitatea din Göttingen. Începând din 1972, a deţinut postul de asistent la Universitatea Göttingen. În 1976 şi-a început activitatea de avocat, desfăşurată până în 1990, notează sursa citată. În 1978, a devenit Preşedinte al Tinerilor Socialişti. În 1980, a fost ales parlamentar, prin vot direct, în districtul Hanovra, potrivit news.bbc.co.uk. În 1986, a fost ales în Parlamentul Saxoniei Inferioare şi numit lider al grupului SPD. După ce formaţiunea a câştigat alegerile naţionale în iunie 1990, a devenit prim-ministru al Saxoniei Inferioare, ca lider al coaliţiei SPD-Verzi. De pe această poziţie a câştigat şi alegerile din 1994 şi 1998.

În 1997-1998 a fost preşedinte al organismului legislativ Bundesrat, iar la 27 octombrie 1998 a demisionat, devenind cancelar, ca lider al coaliţiei. În urma alegerilor din 22 septembrie 2002, şi-a asigurat încă un mandat de patru ani. În martie 1990, Gerhard Schroeder a preluat şi funcţia de preşedinte al SPD, în urma demisiei lui Oskar Lafontaine. În 2004 a demisionat şi a fost succedat de Franz Müntefering.

La 22 mai 2005, după ce SPD a pierdut în faţa Creştin-Democraţilor (CDU) în Renania de Nord-Westfalia, Gerhard Schroeder a anunţat că va solicita organizarea de alegeri federale. În urma scrutinului de la 18 septembrie 2005, nici coaliţia SPD-Verzi şi nici alianţa dintre CDU (Uniunea Creştin Democrată)/CSU (Uniunea Creştin-Socială) şi FDP (Partidul Liber Democrat), condusă de Angela Merkel, nu a obţinut o majoritate în Parlament, dar CDU/CSU s-a bucurat de un mic avantaj în cursa electorală. În noaptea alegerilor, atât Gerhard Schroeder, cât şi Angela Merkel şi-au revendicat victoria, dar ulterior au început negocierile între formaţiunile care îi reprezentau.

La 10 octombrie 2005, s-a anunţat că partidele au convenit să formeze o coaliţie. Gerhard Schröder a fost de acord să renunţe la poziţia de cancelar în faţa Angelei Merkel, dar SPD a păstrat majoritatea mandatelor din Guvern. La 11 octombrie 2005, Gerhard Schröder a anunţat că nu va ocupa o funcţie în noul Cabinet, iar în noiembrie a confi rmat că se retrage din politică. La 23 noiembrie 2005 a demisionat din Bundestag şi s-a alăturat concernului media elveţian Ringier AG. În timpul mandatului de cancelar, Gerhard Schröder a susţinut proiectul gazoductului Nord Stream, pentru livrarea de gaze naturale din Rusia direct către Germania.

La scurt timp după ce s-a retras din funcţie, a acceptat nominalizarea companiei ruse Gazprom pentru funcţia de preşedinte al Adunării generale a acţionarilor în compania Nord Stream AG, anunţa BBC News. În septembrie 2017, a fost numit preşedinte al companiei petroliere ruse de stat Rosneft, anunţa Deutsche Welle.

1954: S-a născut inginerul Gheorghe Tecuci, membru titular al Academiei Române

S-a născut la Bucureşti. A urmat cursurile Liceului „Gheorghe Şincai” din Capitală, continuându-şi studiile la Facultatea de Automatică din cadrul Institutului Politehnic Bucureşti (1974-1979; şef de promoţie pe ţară), conform lucrărilor „Nemuritorii. Academicieni români” (Agenţia Naţională de Presă ROMPRES, 1995) şi „Membrii Academiei Române / 1866-2003” (Ed. Enciclopedică / Ed. Academiei Române, 2003).

Gheorghe Tecuci FOTO volgenau.gmu.edu

În 1988 a obţinut două titluri de doctor – diploma de doctor în Informatică, la Universitatea Paris-Sud, şi titlul de doctor inginer în Calculatoare, la Institutul Politehnic din Bucureşti (IPB). Între 1979-1990, a lucrat la Institutul de Cercetări în Informatică din Bucureşti, efectuând cercetări în domeniul inteligenţei artificiale.

În verile anilor 1986-1990, a lucrat la Laboratorul de Cercetări în Informatică al Universităţii Paris-Sud. În 1990, s-a alăturat Universităţii „George Mason” („George Mason University”) din SUA (Fairfax, Virginia), unde, într-un timp scurt – şase ani, a parcurs toate gradele profesorale: „Assistant Professor” (1990), „Associate Professor” (1993), „Professor” (1996). Între 1994-1999, a fost director al Centrului de Cercetări Avansate în Învăţarea Automată, Prelucrarea Limbajului Natural şi Modelarea Conceptuală al Academiei Române. În 1995, a fondat „Learning Agents Laboratory”, la Universitatea „George Mason”, care în 2004 a devenit „Learning Agents Center” şi pe care îl conduce şi în prezent (http://lac.gmu.edu/).

A fost „Chair of Artificial Intelligence” (2001-2003), şi „visiting professor” (2001-2011) la „US Army War College”. A publicat peste 200 de lucrări ştiinţifice, contribuind la dezvoltarea unor direcţii de cercetare noi în inteligenţa artificială, precum: învăţarea multistrategică („Multistrategy Learning”, Morgan Kaufmann, 1994, în colab.); integrarea învăţării automate şi a achiziţiei de cunoştinţe („Machine Learning and Knowledge Acquisition: Integrated Approaches”, Academic Press, 1995, în colab.) şi agenţii instruibili („Building Intelligent Agents: An Apprenticeship Multistrategy Learning Theory, Methodology, Tool and Case Studies”, Academic Press, 1998). Între cele mai importante contribuţii ştiinţifi ce ale sale este dezvoltarea unei teorii şi a unor medii integrate de dezvoltare a bazelor de cunoştinţe şi a agenţilor inteligenţi.

În cadrul acestei abordări, numite „Discipol”, o persoană instruieşte un agent cum să rezolve probleme într-un mod similar cu cel în care un profesor instruieşte un student. Pentru dezvoltarea sistemului „Discipol”, a fost răsplătit cu premiul „Traian Vuia” al Academiei Române (1987). A dezvoltat şi alte concepte importante în domeniile învăţării automate şi achiziţiei cunoştinţelor, precum spaţiile de versiuni plauzibile, achiziţia conceptelor dirijată de păstrarea consistenţei cunoştinţelor, arborii de justifi care plauzibilă şi tipurile de generalizare.

Rezultatele cercetărilor sale i-au adus o largă recunoaştere internaţională. Printre distincţiile pe care le-a primit de-a lungul carierei se numără: Premiul pentru cea mai bună lucrare a Conferinţei Internaţionale „Intelligent Tutoring Systems”, San Antonio, SUA, 1998; Premiul pentru aplicarea inovativă a inteligenţei artificiale, de la Asociaţia Americană pentru Inteligenţă Artificială, 2002; The US Army Outstanding Civilian Service Medal; The IT&E Outstanding Research Faculty Award.

A fost membru corespondent (9 mart. 1991), apoi membru titular (8 sept. 1993) al Academiei Române. Director onorific al Institutului de Cercetări pentru Inteligenţă Artificială „Mihai Drăgănescu” al Academiei Române – ICIA.

1954: S-a născut Jackie Chan, actor

Jackie Chan, pe numele său complet Kong-sang Chan, s-a născut în Vitoria Peak, Hong Kong. Acest actor, cascador și regizor este cunoscut și sub supranumele Y’uen Lo, Sing Lung sau Pao Pao, care se traduce ca „ghiulea”.

Jackie Chan FOTO Getty Images

La vârsta de 6 ani, Chan a fost trimis la Academia de Arte Teatrale Chineze, unde a primit o pregătire riguroasă în muzică, dans și arte marțiale. După 10 ani de studiu intens, și-a dezvoltat abilitățile în arte marțiale și acrobatice, iar la vârsta de 8 ani a început să joace în filme, debutând în „Big and Little Wong Tin Bar”, în 1962.

În 1971, a avut o apariție specială în filmul „Kong Fu, A touch of Zen”, iar cariera sa de adult în industria cinematografică a început să prindă contur. În 1978 a interpretat rolul principal în filmul „Maestrul Betiv”, care l-a propulsat către faima mondială.

Din anii ’80, a început colaborarea sa la Hollywood, însă după ce a constatat că așteptările de audiență nu au fost îndeplinite, s-a întors în Hong Kong. Aici, prin filmul „The Young Master”, a doborât recordul de box office, deținut de Bruce Lee și a devenit cel mai mare star de film din Hong Kong.

Cariera sa ulterioară a inclus numeroase filme de succes, cu audiențe impresionante, precum seria „Rush Hour”. Cu peste 100 de filme în portofoliu, Jackie Chan s-a impus ca unul dintre cei mai apreciați protagoniști ai filmelor de acțiune din întreaga lume. Stilul său unic de luptă, plin de spectacol și acrobații, alături de umorul și cascadoriile inovatoare, i-au adus milioane de fani pe parcursul a peste patru decenii de activitate.

Chan a devenit cunoscut și pentru faptul că își realizează singur cascadoriile, iar unele dintre filmele sale includ montaje amuzante cu gafele și rateurile din timpul filmărilor. Este deținătorul a două recorduri mondiale: cel mai mare număr de roluri într-un singur film și cel mai mare număr de cascadorii realizate de-a lungul carierei.

În plus, Jackie Chan are două stele pe Hong Kong Avenue of Stars și pe Hollywood Walk of Fame, iar salariul său pentru un singur film poate depăși 15.000.000 de dolari sau poate fi de până la 15% din veniturile filmului, potrivit Cinemagia.

1997: Memorandumul cu FMI

Semnarea de către guvernul român a Memorandumului cu FMI, România fiind creditată de FMI şi Banca Mondială cu suma totală de 1 miliard de dolari, care urma să fie împărţită în tranşe.

2012: Manifestare a Uniunii Social-Liberale (USL)

Social-democraţii, liberalii şi conservatorii, reuniţi la Bucureşti într-o amplă manifestare a Uniunii Social-Liberale (USL), au decis desemnarea lui Crin Antonescu drept candidat al USL la funcţia de preşedinte al României şi a lui Victor Ponta ca prim-ministru după viitoarele alegeri.

2021: Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR)

Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă, propus de Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, a fost adoptat de Guvernul României, în a doua lectură, odată cu Memorandumul care mandatează acest minister pentru a desfăşura negocierile pe document cu Comisia Europeană