Lenovo LOQ 15IAX9I – noul go-to al categoriei de buget (review)

Laptopurile de gaming nu mai sunt o noutate, iar de-a lungul timpului o grămadă de producători și-au pus la încercare skill-urile tehnice pentru a înghesui cât mai multă putere brută într-un șasiu subțire și portabil. Problema cu asta e că, dacă vrei să ai o uzină cu puterea unui calculator tradițional după tine în ghiozdan trebuie să plătești, și nu puțin. Adevărate desktop replacements pot ajunge și la nord de 3.000 de euro, un preț mult prea mare pentru majoritatea cumpărătorilor.

Vestea bună este că producătorii nu fac doar laptopuri high-end cu zeci de GB RAM, plăci video dedicate de top și procesoare cu n-șpe nuclee, ci și variante mai prietenoase cu buzunarul, pentru gamerul în mișcare care vrea să se bucure de jocurile lui preferate fără să își facă credit la bancă pentru asta. Și aici intră în scenă Lenovo LOQ 15IAX9I, primul model dintr-o gamă relativ nouă de buget a celor de la Lenovo, actualmente liderul industriei în materie de vânzări de laptopuri.

Și vestea unei noi linii de buget este cu atât mai importantă deoarece, statistic vorbind, mulți cumpărători vor opta pentru un model de genul. Și la cei 3.200 de lei cât costă varianta asta de aici, pare să fie o propunere al naibii de tentantă. Dar asta naște întrebarea: au reușit Lenovo să jongleze cu succes între un preț accesibil și performanțe bune, totodată păstrând intacte calitățile unui laptop corect? Ei bine, rămâneți cu mine în minutele ce urmează ca să aflăm.

CPU + GPU Intel

Începem cu probabil cea mai interesantă caracteristică a modelului de azi, și anume configurația hardware din interior. Modelul testat de noi este cel de bază, care vine echipat cu un procesor Intel Core i5-12450HX și o placă video dedicată… tot Intel, sub forma modelului Arc A530M. Totodată, ăsta este și primul laptop cu grafică dedicată Intel care ne trece pragul, deci avem multe de disecat și discutat.

Și începem cu procesorul care… nu e nimic special. CPU-ul are 8 nuclee dispuse într-un format de 4 de performanță și alte 4 de eficiență, alături de 12 fire de execuție și o frecvență maximă în boost de 4.4GHz. Nu mă aștept să rupă norii în materie de performanță, dar cel puțin pe hârtie pare potrivit pentru task-urile uzuale și light gaming, exact target-ul acestui laptop.

Iar rezultatul din Cinebench R23 confirmă bănuielile mele: 10.283 în testul multi-core nu e grozav, dar cu siguranță nici rău. Este un procesor de mijloc dintr-o generație mai veche, mă așteptam oarecum la asta, dar raportul de preț-performanță nu e deloc rău. În activitățile normale, cum ar fi web browsing sau productivitate procesorul s-a descurcat foarte ok și nu ai motive să îți faci probleme din cauza asta.

Ba mai mult, avantajul unui procesor mai cuminte este eficiența: în testul Cinebench temperaturile nu au trecut de 93 de grade în peak, iar average-ul este mai degrabă undeva pe la 80-85 de grade, o performanță demnă de lăudat la care cu siguranță contribuie și șasiul generos. Procesorul a intrat în thermal throttle de câteva ori, dar de fiecare dată sistemul de răcire baban a identificat rapid problema, ventilatoarele au plusat puțin și temperaturile au ajuns în limitele performanței optime la fel de repede cum au urcat.

Afirmațiile de mai sus se reflectă perfect și în frecvențe. Pe tot parcursul testului, toate nucleele de performanță au gravitat în jurul valorii de 4.2GHz, deci extrem de aproape de boost-ul de 4.4GHz declarat de Intel, iar umilul i5 nu a tras mai mult de 78W în cele mai intensive scenarii.

Dar partea interesantă abia acum vine, pentru că nu mai e nimic wow sau nemaivăzut la un i5 pe laptop, dar o placă video dedicată tot de la Intel e ceva mai rar. Modelul Arc A530M care se ascunde sub capota lui Lenovo LOQ are 4GB VRAM, cu un bus de 128-biți și un TGP de până la 95W.

În plus, suportă DirectX 12.1 și este capabilă de ray-tracing, dar nu te aștepta la cine știe ce experiență dacă alegi să activezi setarea asta din urmă. O veste bună pentru creatorii de conținut este că placa asta vine cu suport full pentru AV1, cu tot cu beneficiile masive atunci când vine vorba de timpi de randare și calitate a imaginii la pachet.

Ca să ne facem o idee de performanțe și cum va arăta experiența în jocuri am instalat rapid 3DMark pe laptop și i-am dat să ruleze testul Time Spy, unde rezultatul a fost 6137 de puncte, o valoare extrem de apropiată cu cea obținută de un RTX 3050 de laptop.

De menționat este faptul că înainte să dau drumul la teste am activat modul „Performance” din aplicația Lenovo Vantage, și deși sistemul m-a atenționat că zgomotul generat de ventilatoare va fi mai mare, tot consider că nu e cu mult mai gălăgios decât oricare alt laptop de gaming din categoria asta. Desigur, poți face fine tuning și poți scădea viteza ventilatoarelor dacă ți se pare că noul tău laptop e prea gălăgios, dar personal nu aș face asta.

Consider că Lenovo au dezvoltat cu cap sistemul de răcire și optimizările din spate, și ar fi păcat să îți bagi nasul undeva unde nu există nici o problemă majoră. Principala piesă din acest puzzle este fără îndoială chip-ul LA AI de sub capotă, care are rolul de a monitoriza și gestiona frecvențe, putere și multe alte variabile în așa fel încât laptop-ul să fie cât mai puternic posibil, dar și rece, și se vede.

Dar nu ne jucăm teste sintetice, așa că hai să ne îi dăm și niște jocuri adevărate. Am instalat câteva titluri diverse, printre care un reprezentant al taberei e-sports cum e CS2, dar și titluri AAA în toată regula cum sunt Cyberpunk 2077 sau Forza Horizon 5, ca să trecem laptopul ăsta prin toate scenariile posibile de gaming. Și începem cu o surpriză pentru nimeni, modelul aici de față se descurcă foarte bine la jocuri e-sports în 1080p, rezoluția nativă a display-ului.

CS2 rulează foarte bine la rezoluția nativă și setări maxime. Până și în cele mai aglomerate meciuri de deathmatch, laptopul a reușit să țină rata de cadre pe secundă la nord de 120 în toate situațiile, și în majoritatea timpului bate spre 200 fps. Situația este similară și în Valorant, League of Legends sau orice alt joc competitiv de genul ăsta la care te-ai putea gândi, deci dacă unicul tău țel este să te joci jocuri populare cu prietenii, modelul de aici te va servi bine-mersi.

Lucrurile se schimbă puțin atunci când îi dai să ruleze jocuri mai demanding. În continuare am pornit Cyberpunk 2077, iar cu setările date aproape de maxim am obținut aproape 40fps, o valoare impresionantă la început. Desigur, numărul ăsta de cadre pe secundă nu ar fi fost posibil fără Intel XeSS, omologul DLSS de la NVIDIA sau AMD FSR, iar setarea „Quality” a fost un compromis bun între calitatea imaginii și performanță.

Când am pornit ray-tracing însă… jale! Chiar și cu XeSS dat pe „Balanced”, din punctul meu de vedere cea mai mică setare pentru gaming la 1080p întrucât „Performance” se vede teribil, laptopul a reușit doar 11 fps, cumva previzibil. Nu este un laptop pentru ray-tracing, asta-i clar, dar la banii ăștia nici nu te poți aștepta la cine știe ce bestie.

Dar dacă intenționezi să rupi Forza Horizon 5 în două, am vești bune pentru tine! Lenovo LOQ s-a descurcat onorabil pe setări „High” și cu XeSS pe „Quality”, și a reușit o valoare de aproape 60fps fix. Desigur, au existat cateva momente cand rata de cadre a scăzut simțitor sub numărul magic, dar chiar și așa a rulat foarte constant și fără sughițuri.

Faza e că, deși Intel XeSS face o treabă surprinzător de bună în a crește numărul de cadre pe secundă fără să afecteze prea mult calitatea grafică, tehnologia proprietară Intel nu este disponibilă într-un număr atât de mare de titluri, în comparație cel puțin cu rivalii din domeniu. În jocurile în care nu ai opțiunea asta, AMD FSR este next best thing și în ciuda faptului că jocul va arăta marginal mai prost, boost-ul de fps este pe-acolo, dacă nu chiar mai mare.

În plus, AMD FSR 3, cel cu răspunsul taberei roșii pentru Frame Generation-ul NVIDIA, a apărut într-un final iar tot mai mulți dezvoltatori îl vor include în lansări viitoare, în timp ce alternativa Intel este pe țeavă, dar mai durează ceva până va vedea lumina zilei.

Totuși, în testele de gaming am observat și primul dintre multele sacrificii făcute de Lenovo pentru a ține prețul cât mai jos, sacrificii pe care fie trebuie să le accepți, fie îți cumperi altceva superior la un preț mai mare. Display-ul nu este nici pe departe cel mai bun pe care l-am văzut vreodată, ba chiar aș îndrăzni să spun că este una dintre dezamăgirile majore ale laptopului.

Rezoluția de 1080p nu este o problemă prea mare, și consider că este un middle ground bun între claritate și niște cerințe de sistem rezonabile pentru jocuri, dar culorile sunt destul de șterse. Cu siguranță că te poți obișnui cu asta și, dacă nu ai termen de comparație o să ți se pară ok, dar pus lângă alt laptop cu un ecran similar ca și specificații, diferența este sesizabilă. Rata de refresh la 144Hz spală din păcate, și nu am ce să-i reproșez acestui display în materie de viteză și timp de răspuns. Am apreciat și textura mată de pe întreaga suprafață a ecranului, care ascunde cu brio amprentele, dar și luminozitatea care este ok.

Am lucruri bune de spus și despre tastatură, care se simte extrem de bine pentru un laptop de buget. Cursa tastelor nu este cea mai mare, lucru care ar putea să-i încurce pe scriitori, dar feeling-ul este clicky și plăcut iar plasticul mat din care sunt făcute fiecare tastă pare rezistent și se simte ok la atingere. În plus, Lenovo LOQ are și un numpad complet, și chiar dacă tastele astea sunt cam înghesuite, nu e un capăt de țară și înțeleg de ce au trebuit să facă asta.

Când vine vorba de trackpad am mai multe gânduri contradictorii. Pe de-o parte îmi place că Lenovo nu s-au zgârcit și au inclus un trackpad generos, pe de cealaltă parte nu se descurcă așa bine la palm rejection, și te vei trezi destul de des în situația în care al tău cursor se mișcă de nebun pe ecran în timp ce scrii pe tastatură.

Pe de-o parte îmi place textura, pe de cealaltă detest modul cum se simte click-ul… nu e deloc sharp și este și destul de zgomotos atunci când în apeși. Aș categorisi acest trackpad drept „servisabil”, îți poți face treaba cu el, dar recomandarea mea ar fi să bagi un mouse ori de câte ori ai ocazia.

Un lucru de care nu pot să mă plâng este construcția. În ciuda faptului că avem de-a face cu un laptop de buget, deci toate panourile sunt din plastic, întreg ansamblul se simte suficient de solid și de robust. Totuși, nu e totul roz, iar zona tastaturii flexează dacă pui ceva mai multă presiune, dar nu suficient încât să simți asta atunci când tastezi normal.

Mi-ar fi plăcut un capac de metal și ceva mai multă rigiditate la tastatură? Sure, dar cred că astea sunt sacrificii necesare pentru un cost mai mic, iar în ansamblu nu sunt probleme mari deloc. Trebuie să laud și balamaua, care nu mi-a dat impresia că s-ar putea rupe prea ușor. Mai mult, Lenovo LOQ primește puncte bonus pentru faptul că poți deschide capacul fără să fie nevoie să ții baza la locul ei.

Apoi intră în discuție chestiunea porturilor. Deși nu are deschideri pe laterale pentru răcire, Lenovo LOQ folosește acest spațiu doar pe partea dreaptă pentru porturile sale. Există un port USB Type-A 3.2 Gen 1 și USB-C 3.2 Gen 2, un jack combinat și un E-shutter, care dezactivează camera web de 720p printr-o simplă comutare. Este o adăugire plăcută, dar ar fi fost și mai bine dacă exista și un toggle hardware care să poată opri și microfonul încorporat. Dar cer multe.

Dar majoritatea I/O-ul lui Lenovo LOQ este dispus pe spate, și trebuie să recunosc că îmi place chestia asta. Fiind un laptop de gaming, majoritatea timpului îl vei ține pe birou cu cabluri în el, deci este un avantaj major să ai toate cablurile alea prin spate, fără să te încurce. Cât despre tipurile de porturi disponibile, în ordinea numerelor de pe tricou avem: un port de încărcare, 2 USB Type-A, un port gigabit și un port HDMI 2.1 pentru monitoare externe.

Și portul ăla de încărcare de pe spate e extrem de important, pentru că îl vei folosi destul de mult. Din testele noastre, laptopul a rezistat în jur de două ore și jumătate în task-uri uzuale, cum ar fi web browsing sau editatul de documente în Microsoft Word, ceea ce nu e grozav deloc. Din asta rezultă că, atunci când pleci în deplasare, oricât de scurtă ar fi deplasarea aia, ai nevoie de încărcător după tine. Și când cântărește pe la vreo 600 de grame singur, asta poate deveni o problemă.

Dar problema și mai „grea” este laptopul în sine. Modelul testat de noi are în jur de două kilograme și jumătate, deci dacă ai probleme de spate stai departe de el. Tocmai din cauza asta nu îl recomand studenților, este prea greu pentru a fi cărat ușor și comod într-un ghiozdan sau geantă.

Și dacă tot suntem la capitolul construcție, hai să vorbim și despre design. Am fost impresionat de cum arată modelul de azi, și dacă nu aș fi știut mai bine l-aș fi confundat cu un laptop Lenovo Legion mult mai scump. Este relativ elegant, nu sare în evidență prea tare (ceea ce e un plus sau un minus, în funcție de ce îți dorești de la un laptop) iar finish-ul argintiu dă foarte bine pe șasiul balșoi.

Concluzie

În ciuda faptului că am găsit destul de multe hibe, prețul mic face din acest Lenovo LOQ 15IAX9I un adevărat best-buy. Are performanțe mai mult decât suficiente pentru cele mai populare și mai jucate titluri e-sports și se descurcă binișor și în majoritatea jocurilor AAA demanding, în special dacă nu te deranjează o rată de cadre pe secundă sub 60 sau o calitate a imaginii o idee mai slabă, dacă vrei ca FPS-ul să nu clintească.

Are o răcire extraordinară, care reușește să țină în frâu componentele fără prea mari probleme și deși culorile ecranului sunt cam șterse, rata de refresh la 144Hz salvează situația, în special în shooterele competitive. Autonomia lasă și ea de dorit, dar la cât de greu este oricum nu este indicat să îl cari prea mult după tine. Overall, la cei 3.100 de lei cât costă, cred că este o opțiune foarte bună pentru un gamer cu buget redus, dar care vrea totuși un bang for the buck bun și o experiență ok jocuri, fie că sunt recente sau competitive.